una poesia nel mio dialetto.. con traduzione annessa
Uraziŏṅṅ
Bât al mäṅṅ Sgnŏur
rédd e c’cŏrr
ch’a siṅtäṅṅ la vŏuṡ
dal tô siläṅṅzi
e stramèż a i säṅṅ nó
ch’iṅd la tô bŏcche avêrte
a stäṅṅ da séṅṅtar
la vŏuṡ ad tótt;
e lasêi c’cŏrrar
ch’a piṅsèri i têṡan
e ai têṡ al Sgnŏur,
e a vláir e an vláir brîṡe
a saváir e an saváir pió
ai o vésst dla żäṅṅt zighêr
d an séṅṅtri pió.
Mo al Sgnŏur l é l sulfanèr
dal mŏnnd e iṅd al sŏu mäṅṅ
dl etêran al vŏuṡ nòstri
a n i pirdäṅṅ pió.
Preghiera
Batti le mani Dio
ridi e parla
perché sentiamo la voce
del tuo silenzio
e in mezzo ci siamo noi
che nella tua bocca aperta
stiamo a sentire
la voce di tutti;
e lasciateli parlare,
se ci pensate tacciono
e tace Dio,
e a volere non volere
a saper e a non saper più
ho visto gente piangere
di non sentire più.
Ma Dio è il robivecchi
del mondo e nelle sue mani
d’eternità le nostre voci
non le perdiamo più.
Nonna Pina